Recenzie

Ieri a fost zi de salariu, si ce-mi zic: "hai frate sa scot si eu o fata la masa intr-un loc mai sic". Pun mana pe un ghid si-l iau la rasfoit. la un moment dat, pe ce-mi picara ochii? restaurant cu specific sentimental, arome deosebite, cadru intim bla-bla. Asta e! zic eu, trebuie sa incerc. Sun si rezerv.

Ajungem la timp si un chelner elegant, dar cu o figura de smecheras, ne insoteste la masa.

- Doua meniuri va rog
- Ne pare rau dar noi nu avem meniu (cu usoara mandrie in glas)
- De ce?
- Pentru ca sentimentele sunt atat de schimbatoare incat nu le-am putea prinde in paginile unui meniu
- Aha! (tare) Ce tampit sunt! (in gand). Atunci ce aveti astazi? Sa incepem cu hours d'ouvre.
- La anatreuri avem un sote elegant din regrete tarzii si un mousse de panica. Putem face si surpriza pane, dar sa verific cu bucatarul daca mai are.
- Credeti ca s-au terminat surprizele? fac eu pe spiritualul.
- Azi da, se poate, e tarziu, a fost ceva lume, e greu sa surprinzi oamenii la nesfarsit, zise el ca o usoara scuza.
- Asa este, aprob eu intelegator. De curiozitate, stiu ca ora nu este potrivita, ciorbe aveti?
- Cum sa nu, avem o ciorba de manandrie prosteasca, dar e buna mai spre dimineata...
-...?
- Stiti, acritura, dupa betie...
- Normal, normal, inteleg. La felul principal?
- Pai sa vedem, o angosa flambata, o criza oparita, anxietate inabusita, perplexitate la cuptor...
- Ceva mai vesel nu exista?
- A, stiti, vin sarbatorile, toata lumea se indoapa cu veselie, e mai greu de gasit...
- Bon! Ce ar mai fi?
- O delicatesa: gelozie in sange, perpelita la foc mic!
- E buna?
- Proas-pa-ta! si aplecandu-se usor, doar pentru mine, stiti...patroana...
- Cu ce vin merge? Ceva de dragoste... (romanticul din mine)
- Dragoste?! si se uita la mine ca si cum as fi facut cea mai mare gafa culinara a vietii, iar eu simt cum ma aprind pana in varful urechilor. Avem, dar e cam rasuflata, plus ca e tanara, si de adolescenta, un fel de spritz asa. N-am mai vazut o dragoste veche de nu mai tin minte...
- Atunci ce imi recomandati?
- Avem o tristete neagra, un deliciu, doar ca...
- Ce?
- E cam scumpa?
- Cat?
Se apleaca si imi sopteste la ureche. Inghit in sec si zic, cam fara convingere:
- E OK.
- Dar stiti ce? ma salveaza el, avem un dor rose, o bunatate, si merge cu gelozia de minune!
- Perfect! zic eu, si rasuflu usurat. Ceva la desert?
- Un sentiment de liniste insiropat, o bunatate!

Ne hotaram repede; nu dureaza mult si apare mancarea. Un deliciu! Mergeti ca nu o sa va para rau! Asa un amestec de sentimente nu m-a incercat niciodata, fiecare cu gustul si aromele proprii, care mai intepatoare, care mai grele, altele bine condimentate. Si vinul a fost bun, am mai luat o sticla. Cadrul foarte placut, decorul de bun gust, intim, ce sa mai, nota 10!

Intr-un final cerem nota.
- Cum platiti?
- Cu un sentiment de adanc respect!
- Buuun! multumim si va mai asteptam pe la noi!

Iesim cu sentimentul de liniste plutind printe papilele noastre. Un adevarat succes, imi zic eu. Data viitoare mergem in alta parte, am auzit ca s-a deschis un restaurant cu specific visator.

Dar luna viitoare, sa iau salariul :)